Videooclipuri Informaționale

Atacurile de panică pot fi înfricoșătoare, dar nu ești singur(ă) și există soluții eficiente. Psihoterapia, în special terapia cognitiv-comportamentală (TCC), este una dintre cele mai recomandate forme de tratament. Ce face psihoterapia? - Te ajută să înțelegi mecanismele anxietății - Îți oferă strategii clare pentru a gestiona atacurile - Reduce frica de frică și recăderile Tratamentul poate fi personalizat și, în multe cazuri, combinat cu medicație pentru rezultate optime. Dacă te confrunți cu simptome de panică, cere ajutor specializat. Vindecarea începe cu un pas.

Cred că cel puțin un pacient pe zi se prezintă la consult pentru simptome fizice, trimis de aproape fiecare dată de colegi de la alte specialități. Ce legatură are psihiatria cu simptomele fizice? Răspunsul invariabil este: anxietatea. Anxietatea are o legătură strânsă cu apariția simptomelor fizice, deoarece mintea și corpul sunt profund interconectate. Atunci când o persoană este anxioasă, sistemul nervos declanșează un răspuns de tip „luptă sau fugi”, ceea ce duce la eliberarea hormonilor de stres, cum ar fi adrenalina și cortizolul. Acest răspuns poate provoca palpitații, tensiune musculară, dureri de cap, transpirație excesivă, tulburări digestive sau senzația de nod în gât. Chiar dacă aceste simptome sunt reale și pot fi intense, ele nu indică neapărat o boală fizică, ci reflectă reacția organismului la stresul psihologic. Recunoașterea acestei legături este esențială pentru gestionarea eficientă a anxietății.

Psihoeducația reprezintă procesul prin care oamenii dobândesc informații despre sănătatea mintală, emoții și comportamente, cu scopul de a înțelege și gestiona mai bine propriile trăiri și dificultăți psihologice. Este esențială deoarece ajută la reducerea stigmatului legat de tulburările psihice, îmbunătățește aderența la tratament și crește capacitatea de a face față stresului și problemelor vieții. Prin psihoeducație, indivizii și familiile lor devin mai informați, mai conștienți și mai implicați în propriul proces de vindecare și dezvoltare personală.

Pentru a preveni demența, este important să avem un stil de viață sănătos și activ. Activitatea fizică regulată, o alimentație echilibrată (bogată în legume, fructe, pește și grăsimi sănătoase), somnul de calitate și evitarea fumatului sau a consumului excesiv de alcool contribuie semnificativ la sănătatea creierului. De asemenea, menținerea unei vieți sociale active, învățarea continuă și stimularea mentală (prin citit, jocuri de strategie sau învățarea unor limbi străine) pot întârzia sau reduce riscul de apariție a demenței. Controlul bolilor cronice precum hipertensiunea, diabetul și colesterolul este, de asemenea, esențial.

Antidepresivele sunt medicamente utilizate pentru tratarea tulburărilor depresive și a altor afecțiuni precum anxietatea, tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburarea de stres posttraumatic. Ele acționează prin reglarea nivelului de neurotransmițători din creier, în special serotonină, noradrenalină și dopamină. Efectele pozitive pot apărea după câteva săptămâni de tratament. Deşi sunt vǎzute frecvent cu reticențǎ, acestea sunt eficiente dacǎ sunt administrate corect, dar tratamentul trebuie supervizat de medicul psihiatru.

Mâncatul compulsiv este o tulburare de comportament alimentar caracterizată prin episoade recurente de consum excesiv de alimente, însoțite de pierderea controlului asupra cantității ingerate. Persoanele afectate mănâncă adesea rapid, chiar și când nu le este foame, și pot simți vinovăție sau rușine după episoadele de mâncat. Spre deosebire de bulimie, aceste episoade nu sunt urmate de comportamente de compensare, cum ar fi vărsăturile sau exercițiile fizice excesive. Această tulburare poate avea cauze emoționale, precum stresul, anxietatea sau depresia, și este adesea legată de o stimă de sine scăzută. Tratamentul poate include terapie psihologică (precum terapia cognitiv-comportamentală), consiliere nutrițională și, uneori, medicație. Recunoașterea și tratarea din timp a mâncatului compulsiv este esențială pentru îmbunătățirea stării de sănătate fizică și mintalǎ.