Andreea Tatar
18 aug. 2025
Tulburările alimentare nu înseamnă doar „a mânca prea mult” sau „a mânca prea puțin”. Ele reprezintă afecțiuni psihice complexe, cu impact major asupra sănătății fizice și emoționale, care pot trece ușor neobservate de cei din jur – sau chiar negate de persoana afectată. Dincolo de aspectul vizibil al greutății, tulburările alimentare sunt strâns legate de modul în care cineva își percepe corpul, de relația cu propria imagine și de mecanismele de gestionare a emoțiilor.
Semne timpurii care pot fi trecute cu vederea
Multe persoane care dezvoltă tulburări alimentare încep prin comportamente aparent „banale” sau „justificate”. Totuși, aceste semnale merită atenție:
Preocuparea excesivă pentru greutate și aspect – cântăriri repetate, evitarea oglinzilor sau, dimpotrivă, verificarea constantă a imaginii proprii.
Restricții alimentare stricte – diete extreme, eliminarea unor grupe întregi de alimente fără motiv medical real.
Episoade de mâncat compulsiv – consum rapid de cantități mari de mâncare, urmate de vinovăție și, uneori, comportamente de „compensare” (vărsături autoinduse, exerciții fizice excesive).
Izolare socială – evitarea meselor în familie sau cu prietenii, teama de a fi observat în timp ce mănâncă.
Schimbări emoționale – iritabilitate, anxietate, depresie, scăderea stimei de sine.
Fluctuații de greutate – nu doar scăderea dramatică, ci și variațiile frecvente, greu de explicat.
De ce tindem să ignorăm aceste semne?
Normalizarea dietei – într-o cultură în care „a ține regim” este adesea considerat un comportament dezirabil, restricțiile severe pot părea „grijă pentru sănătate”.
Rușinea și secretizarea – persoanele afectate ascund simptomele, temându-se de judecata celor din jur.
Lipsa de informare – mulți oameni cred că tulburările alimentare apar doar la adolescenți sau doar în cazurile extreme, ceea ce nu este adevărat.
Când este momentul să cerem ajutor?
Dacă observi aceste comportamente la tine sau la cineva apropiat, este important să nu le minimizezi. Tulburările alimentare nu trec de la sine și pot avea consecințe grave asupra sănătății. Intervenția timpurie crește șansele de recuperare.
Un specialist psihiatru sau psihoterapeut poate oferi evaluarea corectă și sprijinul necesar pentru a înțelege cauzele din spatele comportamentului alimentar și pentru a construi o relație mai sănătoasă cu mâncarea și cu propria imagine.
Semnele timpurii ale tulburărilor alimentare sunt adesea subtile și ușor de trecut cu vederea. Conștientizarea și deschiderea spre ajutor specializat fac diferența dintre agravarea problemei și o recuperare reușită.