Andreea Tătar
10 iun. 2025
Deși FIV oferă speranță cuplurilor care se confruntă cu infertilitate, procesul poate avea un impact emoțional profund asupra femeii.
Stres emoțional și anxietate:
Așteptarea rezultatelor și incertitudinea legată de succesul procedurii pot genera un nivel ridicat de stres.
Teama de eșec și presiunea socială sau personală pot accentua stările de anxietate.
Depresie:
Un rezultat negativ al tratamentului poate provoca sentimente de pierdere, eșec și inutilitate.
Mai multe cicluri eșuate pot duce la simptome depresive sau chiar depresie clinică.
Probleme de imagine de sine și identitate:
Unele femei pot resimți o scădere a stimei de sine sau pot percepe infertilitatea ca pe o „deficiență” personală.
Izolare socială:
Multe femei evită să vorbească despre proces cu prietenii sau familia, simțindu-se neînțelese sau stigmatizate.
Epuizare fizică și emoțională:
Tratamentele hormonale și procedurile medicale pot fi obositoare și invazive.
Ritmul intens al investigațiilor medicale afectează rutina zilnică și viața de cuplu.
Sprijin și soluții recomandate
Consiliere psihologică: Ajută la gestionarea emoțiilor și la susținerea echilibrului mental pe durata tratamentului.
Grupuri de sprijin: Interacțiunea cu alte femei care trec prin experiențe similare poate oferi alinare și înțelegere.
Comunicare deschisă cu partenerul: Menținerea unei relații de sprijin reciproc este esențială.
Practici de relaxare: Meditația, yoga sau terapia prin artă pot ajuta în reducerea stresului.
În cazul agravării simptomelor, colaborarea dintre medicul ginecolog si medicul psihiatru este esențială.
Intervenția psihiatrică în contextul fertilizării in vitro (FIV) nu este necesară pentru toate femeile, dar devine importantă sau chiar esențială în anumite situații. Iată când este recomandată sau necesară intervenția psihiatrului:
Istoric personal de tulburări psihice
Femeia are un diagnostic anterior de depresie, anxietate, tulburare bipolară, tulburare obsesiv-compulsivăsau alte tulburări psihiatrice.
Este importantă monitorizarea atentă pentru a preveni recăderi în timpul stresului asociat cu FIV.
Simptome psihice actuale moderate sau severe
Apar episoade de anxietate intensă, atacuri de panică, sau simptome depresive persistente (tristețe, lipsa motivației, insomnie, gânduri negative).
Femeia manifestă tulburări de somn, de apetit, iritabilitate crescută sau se simte copleșită de tratamente.
Gânduri negative sau suicidare
Apar gânduri de inutilitate, neputință sau lipsă de speranță, mai ales după un eșec FIV.
Orice gânduri suicidare sau autovătămare impun intervenție urgentă.
Dificultăți majore de adaptare la tratament
Femeia are o reacție emoțională disproporționată la procesul FIV: frustrare extremă, furie, plâns frecvent, izolare socială.
Refuză tratamentele sau manifestă comportamente obsesive legate de monitorizarea simptomelor sau a corpului.
Dificultăți în relația de cuplu sau lipsă de sprijin social
Stresul FIV afectează viața de cuplu, apare conflict, distanțare emoțională sau lipsă de comunicare.
Femeia nu are o rețea de sprijin și se confruntă singură cu întregul proces.
Istoric de traume sau pierderi anterioare
Pierderi de sarcină, traume legate de infertilitate sau abuzuri anterioare pot reactiva suferințe emoționale intense în timpul FIV.
Cazuri în care este necesară medicație psihiatrică
Uneori, simptomele nu pot fi gestionate doar prin psihoterapie sau consiliere, și este nevoie de medicație atent aleasă, compatibilă cu fertilitatea sau cu sarcina.
Intervenția psihiatrică este necesară atunci când suferința emoțională depășește capacitatea de adaptare a femeii și interferează cu calitatea vieții, relațiile sau cu procesul medical în sine.
Este important de știut că apelarea la psihiatru nu înseamnă „nebunie” sau „eșec personal”, ci este un semn de maturitate emoțională și grijă față de propria sănătate mintală.