Andreea Tatar
7 nov. 2025
Echilibrul psihic al unei persoane este rezultatul unei interacțiuni complexe între factori biologici, psihologici și sociali. Dintre aceștia, componenta biologică, în special sistemul endocrin, are o influență profundă asupra dispoziției, cogniției și comportamentului. Hormonii, prin acțiunea lor asupra creierului, modulează activitatea neurotransmițătorilor, influențează reactivitatea la stres și participă la reglarea emoțiilor. Dezechilibrele hormonale pot determina sau amplifica tulburări psihice, de la anxietate și depresie până la tulburări afective majore.
1. Sistemul endocrin – arhitectura echilibrului intern
Sistemul endocrin este alcătuit din glande (hipofiza, tiroida, suprarenalele, gonadele etc.) care secretă hormoni direct în sânge, aceștia acționând asupra organelor-țintă, inclusiv asupra creierului. Hipotalamusul reprezintă puntea de legătură între sistemul nervos central și cel endocrin. El reglează activitatea glandei hipofize, care, la rândul său, coordonează secreția altor hormoni. Această „axă hipotalamo-hipofizo-endocrină” este esențială în reglarea stresului, a metabolismului, a ciclului somn-veghe și a stării afective.
2. Hormonii implicați în reglarea stării psihice
a) Cortizolul – hormonul stresului
Cortizolul este secretat de glandele suprarenale în situații de stres acut sau cronic. Pe termen scurt, el este benefic – îmbunătățește vigilența și capacitatea de adaptare. Însă hipersecreția prelungită de cortizol, specifică stresului cronic, duce la afectarea hipocampului (zona creierului implicată în memorie și reglarea emoțiilor), contribuind la anxietate, depresie și tulburări de somn. În mod invers, un nivel insuficient de cortizol, cum se întâlnește în unele disfuncții suprarenaliene, poate genera apatie, oboseală și scăderea motivației.
b) Serotonina, dopamina și interacțiunea hormonală
Deși serotonina și dopamina sunt neurotransmițători, secreția și activitatea lor sunt influențate de hormoni. De exemplu, estrogenul stimulează sinteza de serotonină și dopamină, explicând de ce scăderea nivelului de estrogen ( în perioada premenstruală, postpartum sau la menopauză) poate fi asociată cu simptome depresive.Dopamina, implicată în sistemul recompensei, este afectată de variațiile de testosteron, care influențează motivația, energia și sentimentul de competență.
c) Hormonii tiroidieni
Hormonii secretați de glanda tiroidă (T3 și T4) au efecte directe asupra metabolismului cerebral. Hipotiroidismul este frecvent asociat cu simptome depresive, lentoare psihomotorie și fatigabilitate, în timp ce hipertiroidismul poate produce iritabilitate, anxietate, insomnie și labilitate emoțională. În practica clinică, evaluarea funcției tiroidiene este esențială în investigarea tulburărilor afective.
d) Estrogenul și progesteronul – ciclurile hormonale feminine
Fluctuațiile hormonale din ciclul menstrual, sarcină și menopauză au efecte marcate asupra dispoziției. Estrogenul are un efect antidepresiv și neuroprotector, în timp ce progesteronul are un efect sedativ și anxiolitic. Dezechilibrele dintre acești doi hormoni pot genera tulburări afective premenstruale, depresie postpartum sau depresie la menopauză. În plus, estrogenul influențează sensibilitatea receptorilor de serotonină și dopamină, accentuând legătura dintre sistemul hormonal și neurotransmisie.
e) Testosteronul
La bărbați, testosteronul este corelat cu nivelul de energie, stima de sine și capacitatea de concentrare. Scăderea nivelului de testosteron, odată cu înaintarea în vârstă sau în anumite condiții medicale, poate contribui la depresie, apatie și retragere socială. Studiile arată că terapia de substituție hormonală, acolo unde este indicată, poate îmbunătăți funcționarea cognitivă și dispoziția generală.
3. Dezechilibrele hormonale și tulburările psihiatrice
Numeroase cercetări susțin interacțiunea bidirecțională dintre hormonii endocrini și sănătatea mentală. Nu doar hormonii influențează creierul, ci și starea psihică afectează secreția hormonală.
Stresul psihologic cronic activează excesiv axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană, ducând la niveluri ridicate de cortizol și la disfuncții emoționale.
Tulburările afective majore pot modifica secreția de hormoni tiroidieni și gonadali.
Evenimente precum sarcina, nașterea sau menopauza, marcate de variații hormonale intense, pot declanșa episoade depresive la persoanele vulnerabile.
4. Echilibrul hormonal – o condiție a sănătății mintale
Abordarea integrată a pacientului, care combină evaluarea psihiatrică cu investigațiile endocrinologice, este esențială pentru un diagnostic corect. În numeroase cazuri, tratamentul eficient al tulburărilor de dispoziție presupune nu doar intervenție psihoterapeutică sau farmacologică, ci și corectarea dezechilibrelor hormonale.Stilul de viață joacă, de asemenea, un rol esențial: somnul regulat, alimentația echilibrată, activitatea fizică moderată și gestionarea stresului contribuie la reglarea secreției hormonale și la protejarea echilibrului emoțional.
Concluzie
Hormonii și emoțiile formează un sistem de comunicare bidirecțional între corp și minte. Înțelegerea acestor legături oferă o perspectivă mai completă asupra tulburărilor psihice și deschide calea către tratamente personalizate, adaptate profilului biologic al fiecărui pacient. Psihiatria modernă nu se mai limitează la simptomatologie, ci investighează cauzele profunde — iar echilibrul hormonal reprezintă una dintre ele.